Oferta culturală a judeţului

Mănăstirea Sântul Prooroc Ilie, Topliţa

Ctitorirea mănăstirii

Aşezată într-o splendidă grădină Mănăstirea din Topliţa a cunoscut, de la începuturile ei şi până în zilele noastre o amplă şi permamentă dezvoltare.

Aşa cum mărturiseşte însuşi ctitorul ei, gândul întemeierii acestei mănăstiri a luat naştere în anul 1911, pe când Patriarhul Miron Cristea, era episcop de Caransebeş. În anul 1910, frumoasa bisericuţă de lemn constiuită în anul 1847, a fost adusă din comuna vecină Stânceni. Gândul episcopului Miron Cristea a putut fi transpus în faptă abia în anul 1928, la trei ani după înscăunarea sa ca Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române (1925).

În ziua Sfântului Prooroc Ilie (20 iulie 1928), Patriarhul Miron Cristea a adresat episcopului Nicolae Ivan al Vadului, Feleacului şi Clujului, pe teritoriul cărei Eparhii se găsea atunci localitatea Topliţa, o scrisoare, care cuprindea toate relaţiile şi datele privitoare la viitorul aşezămănt.

Sfinţirea mănăstirii s-a făcut în ziua de duminică, 21 octombrie 1928, în prezenţa ctitorului ei Patriarhul Miron Cristea care a mărturisit: Am mai făcut aceasta şi din datoria ce am simţit-o faţă de părinţii mei, George şi Domniţa, ţărani, îngropaţi aici, ca voi să veniţi aici şi să vă închinaţi la piatra mormăntului lor, aducându-vă aminte că ei au dat pe primul patriarh al României şi mergând acasă, să vă trageţi de la gură, ca să puteţi îngriji de creşterea copiilor vostri, dându-i la şcoală, că nu se ştie în care din copiii voştri, azi desculţi, se ascunde un om mare.

Clopotniţa şi poarta de intrare

Clopotniţa mănăstirii, respectând tradiţia ansamblurilor mănăstireşti, proporţionată ca dimensiune, este aşezată la intrarea principală a incintei. Construită din lemn, în anul 1928, după proiectul arhitectului Patriarhiei Ortodoxe Române, la acea vreme, Ionescu Berechet, ea respectă în mare măsură stilul arhitecturii populare româneşti, cu elemente stilizate specifice sau adaptate la construcţii mai vechi sau mai noi. În cazul de faţă, proiectantul foloseşte ca sursă de inspiraţie elemente întălnite la Hanul lui Manuc din Bucureşti.

Poarta principală de la intrarea în mănăstire este sculptată în lemn de fraţii Moldovan din Idicel-Mureş şi Dumitru Ciobotă din Topliţa, după proiectul părintelui arhimandrit Mihail Goia. Ansamblul sculptural al porţii cuprinde stema Eparhiei de Alba Iulia, Sfânta Treime, medalioanele a trei dintre domnitorii care au ctitorit în Ardeal: Binecredinciosul Voievod Ştefan cel Mare şi Sfânt, Mihai Viteazul şi Sfântul Voievod Martir Constantin Brâncoveanu, precum şi ale sfinţilor români transitvăneni Ilie Iorest şi Sava Brancovici, al Sfântului Prooroc Ilie Testiveanul şi ale părinţilor Patriarhului Miron Cristea, George şi Domniţa. Sunt reprezentate de asemenea cele şapte coline ale Romei, Împăratul Traian, lupoaica cu cei doi gemeni, Romulus şi Remus, regele Decebal, scene din viata dacilor şi steagul dacic. Stălpii portii sunt sculptaţi cu pomul vieţii şi coloana infinitului.

Biserica mănăstirii

Biserica de lemn din Stânceni, sat vestit pentru meşterii în prelucrarea lemnului, adusă în anul 1910 la Topliţa, a fost construită în anul 1847, pe locul alteia mai vechi.

Deşi relativ modestă ca dimensiuni (lungimea este de 14 m, iar lăţimea de 5 m), biserica se impune totuşi ca o construcţie de o deosebită frumuseţe arhitecturală. Ea îmbină armonios moştenirea străbună - forma poligonală a pronaosului, întâlnită atât în Transilvania, cât şi în Moldova - cu noutăţile constructive ale meşterilor moldoveni din secolul al XVIII-lea, şi anume absidele laterale poligonale, iar între naos şi pronaos arcadele de pe pilaştri sculptaţi. Pridvorul, situat pe latura sudică a bisericii, este marcat cu arcade susţinute pe stâlpi sculptaţi. Deasupra lui se înalţă un mic şi armonios turn-clopotniţă, al cărui foişor, cu stâlpi legaţi prin contrafişe, susţin acoperişul piramidal.

Pereţii pronaosului formează un pentagon acoperit cu o boltă octogonală, cu fâşii curbe descărcate pe console. Ilaosul bisericii este acoperit cu o boltă semicilindrică sprijinită pe o bază octogonală alungită pe axa est-vest. Cele două abside laterale ale navei sunt octogonale. Pe cupolele absidelor se mai păstrează pictura originală, realizată în anul 1847 de meşterul zugrav Gligorie din Târgul Pietrei (Piatra Neamţ).

Absida altarului, poligonală, este prevăzută cu nişe, tot poligonale, pentru proscomidie şi diaconicon. Bolta altarului, poligonală, este penetrată spre naos de o arcadă pe care se află reprezentarea picturală a lui Iisus Emanuel.

Cu excepţia celei din zona menţionată mai sus, vechea pictură nu s-a păstrat. Ea s-a deteriorat din cauza mutării bisericii de la Stânceni la Topliţa, în consecinţă, s-a recurs la repictarea bisericii, în tempera, şi în acest sens, s-a apelat la pictorul Dumitru Belizarie, cunoscut şi apreciat în epocă, îndeosebi penfru reorientarea pe care a introdus-o în pictura bisericească, şi anume revenirea acesteia la tradiţiile bizantine şi medievale româneşti. Astfel, în pronaos, se remarcă , tablourile votive în care sunt figurile părintilor Patriarhului ctitor, George şi Domniţa, ale căror morminte se află în partea vestică a pronaosului, portretul Patriarhului Miron Cristea, în postura de membiu al Consiliului de Regenţă, sub mantia sa aflându-şi ocrotire suveranul Mihai I. Tabloul votiv îl include şi pe Nicolae Ivan, episcopul Vadului, Feleacului şi Clujului. Dintre temele picturii naosului se distinge, în chip deosebit, Iisus Pantocrator, înconjurat de puterile cereşti.

Iconostasul, inspirat din tâmpla paraclisului patriarhal din Bucureşti, este făcut din lemn de tei filigranat. El a fost sculptat şi pictat la Munchen de pictorul George Russu, nepotul Patriarhului. In biserică se află icoana Maicii Domnului cu Pruncul Iisus, pictată de Dumitru Belizarie, pe care Patriarhul Miron Cristea a depus-o pentru o noapte la Sfântul Mormânt al Mântuitorului, sfinţind-o apoi la râul Iordan, împreună cu alte două icoane ferecate în argint (Maica Domnului cu Pruncul Iisus -Dulcea Sărutare şi Iisus Arhiereu şi Judecător).

Paraclisul mănăstirii şi construcţile anexe

Principalele lucrări de amenajare şi de construcţii necesare întemeierii ansamblului monahal de lo Topliţa s-au efectuat, în prima lor etapă, între anii 1923-1928. în acest răstimp s-a construit clădirea stăreţiei, s-a construit turnul-clopotniţă de la intrarea în incintă, unde s-au prevăzut inclusiv încăperi pentru vieţuitorii mănăstirii, s-a repictat biserica. Printre primele lucrări şi măsuri care s-au impus a fi luate la începutul aniilor 70 au fost cele legate de conservarea bisericii şi a celorlalte clădiri - ansamblul fiind declarat monument istoric şi arhitectonic. Ulterior, între anii 1972-1976, s-au efectuat ample lucrări de restaurare, iar în perioada 1985-1990 s-au realizat importante construcţii noi, printre care o biserică-paraclis şi o clădire anexă cu două nivele. La etajul acestei clădiri, într-un spaţiu special construit şi amenajat, funcţionează, din anul 1995, muzeul mănăstirii.

Paraclisul mănăstirii, deosebit de generos ca spaţiu şi bine organizat din punct de vedere funcţional, a fost construit şi pictat între anii 1984-1994; s-a sfinţit la 20 iulie 1994. Pictura în frescă a fost executată de pictorii bisericeşti Manolache Pătraşcu din comuna Vulturi, judeţul Vrancea, şi Ioan Botiş, originar din Vişeu, judeţul Maramureş. Iconostasul şi stranele - sculptură tradiţională în lemn de stejar - au fost executate de o echipă de sculptori din Grumăzeşti, judeţul Neamţ. Pictura iconostasului, realizată în ulei, a fost executată de ierodiaconul Sofronie Cantea, vieţuitor din mănăstire.

Hramurile mănăstirii

Ziua de 20 iulie a devenit hramul Mănăstirii "Sfântului Ilie". Cu această ocazie, aici îşi dau întâlnire pelerini din Maramureş, Moldova, Ţara Bârsei, din ţinuturile Năsăudului şi din străinătate. Atmosfera acestor întâlniri este emoţionantă, ele constituindu-se de fiecare dată în minunate prilejuri de înălţare sufletească pentru toţi participanţii.

Hramul paraclisului este Izvorul Tămăduirii. Se prăznuieşte în prima zi de vineri după Sfintele Paşti.

Muzeul mănăstirii

Muzeul a fost inaugurat la 30 mai 1995 de P.S. Ioan Selejan episcopul Covasnei şi Harghitei. În mod sigur cel care s-a gândit pentru prima dată să amenajeze aici un muzeu a fost însuşi ctitorul mănăstirii Patriarhul Miron Cristea. Patriarhul o fost conştient de numărul foarte mare, de bunuri de o deosebită valoare, precum şi riscul ca acestea să fie definitiv risipite şi pierdute. Un tânăr călugăr din partea locului, astăzi Arhimandritul Mihail Goia, ajungând stareţ al mănăstirii, mergând pe urmele marilor săi înaintaşi - ne-am referit la Patriarhul Miron, dar şi la arhiereul Emilian Antal a adunat cu râvnă şi migală, ca un bun cunoscător, tot ceea ce exprimă, în forme specifice, spiritul ortodox şi românesc în zona Topliţei.

Expoziţia permanentă a muzeului cuprinde un important fond de icoane pe lemn, datând din secolul al XVIII-lea. Dintre acestea menţionăm, în chip deosebit, fragmentele tâmplei bisericii Mănăstirii Doamnei, pictată în anul 1755, de meşterul zugrav Andrei din Sunfalău, precum şi icoanele împărăteşti pictate de acelaşi zugrav. Icoane pe lemn de o valoare asemănătoare şi tot de la mijlocul secolului al XVIII-lea provin de la vechile biserici din Topliţa şi Stânceni. Unele dintre icoanele expuse au fost pictate de un alt renumit meşter transilvănean, Pavel Dumbrăvean. Icoanele pe lemn din secolul al XVII-lea şi din primele decenii ale veacului următor sunt legate în mod direct de arta iconografică ortodoxă din centrul Transilvaniei, lucrări similare fiind frecvente în bisericile din satele de pe Mureş şi Târnave.

Sunt prezentate fragmente ale vechii catapetesme a bisericii din lemn a mănăstirii, cea pictată în 1847 de meşterul Gligorie din Târgul Pietrii (Piatra Neamţ). Se remarcă icoana împărătească Iisus Hristos Arhiereu şi împărat, flancat de Sfinţii Apostoli, icoana Maica Domnului cu Pruncul, flancată de prooroci, precum şi temele iconografice rare în pictura de şevalet, ca Lupta dintre Nestor şi Lie, Maica Domnului în rug, Duminica Orbului. Ducerea Sufletului celui drept, Izvorul Maicii Domnului etc.

Muzeul deţine o valoroasă colecţie de icoane pe sticlă, din care sunt expuse câteva exemplare reprezehtative pentru sfârşitul secolului al XVIII-lea şi începutul secolului al XIX-lea. Ne referim în special la icoana Maica Domnului cu Pruncul, provenind de la biserica din Gălăuţaş, care poate fi atribuită marelui iconar Popa Sandu din Iernuţeni. Printre valorile deosebite, semnalăm icoana Învierea lui Iisus, care provine din biserica de la Porumbenii Mari. Din a doua jumătate a secolului al XIX-lea se remarcă icoanele pe sticlă reprezentându-l pe Sfântul Ilie, precum şi icoana Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil

Expoziţia muzeului prezintă un mare număr de cărţi religioase ortodoxe, unele dintre ele fiind unicate sau rarităţi naţionale. Ne referim în special la fragmentele din Psaltirea tipărită în anul 1544 la Mileşevo (Serbia) şi la manuscrisul cazaniei lui Varlaam, caligrafiat la finele secolului al XVII-lea de erei Mihail, ambele provenind de la biserica parohiei Imper, precum şi Cazania lui Varlaam, tipărită la Iaşi în 1643, şi Evanghelia de la Bucureşti din 1682. Colecţia cuprinde numeroase cărţi tipărite în secolul al XVIII-lea şi în prima jumătate a secolului al XIX-lea în toate centrele tipografice ale vremii.

Muzeul prezintă, de asemenea, o serie de obiecte liturgice din metal preţios sau comun, precum: potirul şi discul bisericii Mănăstirii Doamnei, din secolul al XVIII-lea; sfeşnice, cruci sculptate în lemn şi ferecate în metal, candele de argint şi alamă de la mijlocul secolului al XIX-lea; agheazmatarul de argint dăruit de Episcopul Conon Donici; Evanghelia ferecată în argint, din secolul al XVIII-lea.

Muzeul omagiază în mod deosebit memoria ctitorului, Dr. Elie Miron Cristea, întâiul Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române (1925).

Biserica Doamnei

Între aşezămintele bisericeşti de pe pământul Transilvaniei se află şi cele de la poatele Călimanilor. Astfel, în oraşul Topliţa, în cartierul Moglăneşti, pe locul numit Părăul Doamnei, se află o biserică de lemn, semn al existenţei unui vechi aşezământ monahal, ctitorit în anul 1658 de Doamna Safta, soţia domnitorului Gheorghe Ştefan al Moldovei, pe locul unei mai vechi mănăstiri, ale cârei ruine erau încă vizibile la începutul secolui nostru.

Dintr-o inscripţie în limba slavonă, aflată pe o icoană ce a aparţinut acestui vechi şi sfânt lăcaş, reiese că biserica actuală a Moglăneştilor a fost restaurată în anul 1677. Alte refaceri s-au efectuat în anul 1710, an marcat şi pe ancadramentul portalului. În anul 1755, biserica a fost înfrumuseţată cu o nouă catapeteasmă şi cu noi icoane, operă a reputatului zugrav Andrei din Sunfalău (satul Corneşti, comuna Adămuş, judeţul Mureş). Biserica a fost restaurată în anul 1958 şi resfinţită la data de 21 noiembrie a aceluiaşi an, de câtre Arhiereul Emilian Antal.

De mici dimensiuni (lungimea - 8,5 m; lăţimea - 4,70 m), pereţii bisericii înscriu un plan dreptunghiular cu absida altarului, decroşată. Peste pronaos se află o mică turlă clopotniţă, fapt ce a dus şi la înlocuirea boltei cu tavan. Naosul şi altarul sunt acoperite cu bolte semicilindrice, cea a altarului fiind racordată la pereţi prin fâşii curbe. Partea superioară a încheieturilor bârnelor formează console sculptate cu diferite motive arhaice româneşti, printre care şi tradiţionalul "cap de cal".